Biblioteca Aman

Biblioteca „Alexandru şi Aristia Aman”, aflată pe strada Kogălniceanu, este prima bibliotecă publică care a funcţionat în Craiova, existând datorită donaţiei generoase pe care familia Aman a făcut-o comunităţii din Craiova.

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“ deţine importante valori de patrimoniu: manuscrise, cărţi vechi româneşti, cărţi străine rare, cărţi bibliofile.

Alexandru Aman (1820-1885), cunoscut magistrat, fratele mai mare al celebrului pictor Theodor Aman, şi soţia sa, Aristia Aman (1833-1904), lasă, prin testamente, întreaga lor avere Primariei Craiova, pentru înfiinţarea unui aşezământ public de cultură: Fundaţia „Alexandru şi Aristia Aman”, formată din bibliotecă, muzeu şi o galerie de tablouri.

După moartea Aristiei, Primăria a înfiinţat aici Fundaţia „Alexandru şi Aristia Aman“, transformând spaţiile apartamentelor familiei Aman în săli potrivite pentru muzeu şi pentru bibliotecă (1906-1908).

Fundaţia Aman a funcţionat până în anul 1949, când a fost desfiinţată de regimul comunist. Pe strada Kogălniceanu a rămas doar biblioteca.

Valoroasele tablouri, precum şi obiectele artizanale ce făceau parte din colecţia muzeului Aman au fost transferate în patrimoniul muzeelor din Craiova. Cărţile din inventarul fundaţiei se regăsesc în colecţiile de bază ale bibliotecii, instituţie care a reluat numele fondatorilor în 1991.

Grădina Botanică

Grădina Botanică din Craiova poartă numele celui care a avut inițiativa înființării sale în anul 1952, respectiv profesorul universitar  Alexandru Buia, pe baza unor planuri inițiale vechi de 50 de ani ale arhitectului peisagist francez Emile Redont.

În perioada de maximă dezvoltare a grădinii, aici se găseau peste 3.000 de exemplare de foioase şi conifere, precum și peste 900 de specii exotice, toate cu o mare valoare ştiinţifică şi decorativă. În momentul de față, suprafața utilă este de circa 12,8 ha., fiind  amenajate și 3 lacuri artificiale cu o suprafață de aproximativ 0,3 ha.

Grădina Botanică „Alexandru Buia” este cunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional, fiind inclusă din anul 1974 în Asociaţia Internaţională a Grădinilor Botanice.

Grădina Botanică a redevenit recent un loc de promenadă și de relaxare pentru craioveni, odată cu reamenajarea din primăvara anului 2016, oferind cu generozitate locuitorilor Craiovei un binemeritat refugiu de recreere în mijlocul naturii.

Muzeul de Artă

Somptuosul palat al lui Jean Mihail, situat în centrul municipiului Craiova, pe Calea Unirii, la nr. 15, este considerat unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură civilă. Construit între 1898-1907 de arhitectul Paul Gottereau la comanda lui Constantin (Dinu) Mihail, palatul este un minunat exemplu de arhitectură eclectică europeană și academism francez.

De-a lungul anilor, Palatul Jean Mihail a fost gazda unor evenimente deosebite, de la vizite ale unor personalități până la tratative istorice.

În 1916, în timpul Primului Război Mondial, palatul a servit drept sediu al Comandaturii Germane pentru Oltenia.

La sfârșitul verii anului 1940, Palatul Jean Mihail este locul de desfășurare al tratativelor româno-bulgare, în urma cărora, România a cedat Bulgariei Cadrilaterul.

În septembrie 1944, palatul a devenit sediul Comandamentului sovietic al Armatei a 53-a, parte a Frontului al II-lea Ucrainian. În aceeași toamnă a locuit la palat pentru câteva săptămâni și conducătorul iugoslav Iosif Broz Tito.

Din august 1954, palatul a devenit gazda Muzeului de Artă din Craiova. Fondul muzeului s-a constituit din colecțiile Pinacotecii “Alexandru și Aristia Aman”, care cuprindea lucrări de secol XVII-lea din școlile olandeză, flamandă, italiană și franceză, pictură românească, lucrări de grafică și artă decorativă românească și străină, la care s-a adăugat colecția de pictură europeană a lui Jean Mihail.

De-a lungul anilor, patrimoniul muzeului a fost îmbogățit prin achiziții ale municipalității și donații ale colecțiilor deținute de personalități ale acelor vremuri (Nicolae Romanescu, Cornetti, Glogoveanu), ajungând în prezent să numere mii de piese de artă de valoare mondială.

Muzeul deține lucrări valoroase realizate de artiști faimoși precum Constantin Brâncuși, Constantin Lecca, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, Ion Țuculescu, Karl Storck sau Dimitrie Paciurea, etc.

Casa Băniei

Casa Băniei este un monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova, fiind zidită la sfârşitul secolului XV de către boierii Craioveşti.

Aceasta va deveni în timp reşedinţa Marii Bănii a Olteniei.

În anul 1699, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, reface Casa Băniei şi o îmbogăţeşte arhitectural. În perioada 1718-1739, aceasta devine sediul administraţiei austriece în Oltenia.

După 1880, clădirea a servit ca local pentru Tribunalul Craiovei (1889-1895), local  al Gimnaziului „Fraţii Buzeşti“ (1896-1914) şi Şcoală Normală de Învăţătoare (1914-1924). Apoi, edificiul a adăpostit Seminarul local şi, pentru scurt timp, Arhivele Statului din Craiova.

Între 1933-1948, Casa Băniei este sediul Muzeului Olteniei. În decursul anului 1934, se realizează noi lucrări de restaurare după planurile arhitectului Alfred Vincenz, iar ulterior intră în administrația Mitropoliei Olteniei, până în 1967.

Începând cu anul 1967 Casa Băniei devine sediul expoziției permanente a Secției de Etnografie a Muzeului Olteniei, ce deține un patrimoniu de peste 12.000 de artefacte. Numeroase bunuri culturale etnografice sunt clasate în categoriile juridice TEZAUR și FOND ale Patrimoniului Cultural Național. Totodată, Secția de Etnografie deține în patrimoniul său bunuri culturale incluse în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial al Umanității UNESCO.

Secția de Etnografie este dotată cu echipamente – totem interactiv, asistent virtual și masă interactivă – achiziționate în cadrul proiectului ROBG-471 – “Noi destinații în turismul transfrontalier”, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională în cadrul Programului Interreg V-A România-Bulgaria, Axa Prioritară 2 – O regiune verde, Obiectivul specific: 2.1 Îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului natural și resurselor și patrimoniului cultural.

Din 1975, Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova organizează anual „Târgul Meșterilor Populari din Oltenia”, manifestare culturală de prestigiu național.

Muzeul Olteniei – Secția De Istorie-Arheologie

Muzeul Olteniei Craiova s-a înfiinţat la 1 aprilie 1915, ca urmare a pasiunii şi dăruirii unor familii de seamă din Craiova, dar mai ales în urma demersurilor neobosite ale profesorului de istorie, arheologului, cercetătorului şi muzeografului Ştefan Ciuceanu.

Secţia de Istorie şi Arheologie a Muzeului Olteniei își desfășoară activitatea în clădirea  fostei Școli „Madona Dudu”. Construcția clădirii a fost finalizată în anul 1906, după planurile arhitectului Francisc Billek.

Expozițiile permanente oferă șansa vizitării unui muzeu modern ce mizează pe expunerea și valorificarea unui patrimoniu cultural impresionant (aproximativ 114.000 de piese), dorind să provoace la dialog și interactivitate vizitatorii.

Vizitarea expozițiilor de bază reprezintă o incursiune virtuală prin istoria Olteniei, raportată la perioada cuprinsă între Preistorie și secolul XX, transpusă într-un concept muzeistic la standarde europene.

Secția de Istorie – Arheologie este dotată cu echipamente – totem interactiv, asistent virtual și masă interactivă – achiziționate în cadrul proiectului ROBG-471 – “Noi destinații în turismul transfrontalier”, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională în cadrul Programului Interreg V-A România-Bulgaria, Axa Prioritară 2 – O regiune verde, Obiectivul specific: 2.1 Îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului natural și resurselor și patrimoniului cultural.

Totodată, Secţia de Istorie-Arheologie (Corpul Nou) dispune de o sală de conferință cu o capacitate de 90 de locuri, dotată cu sistem audio-video și internet wireless.

Anual este organizată conferință națională „Oltenia. Interferențe Culturale”, la care participă specialiști și cercetători din domeniul arheologiei, numismaticii, istoriei medievale, moderne și contemporane, de la numeroase muzee, instituții de cultură și universități din întreaga țară și străinătate.

În cadrul conferinței sunt organizate excursii tematice, atât în Oltenia cât și dincolo de Dunăre, în Bulgaria.

Biserica Madona Dudu

Biserica Madona Dudu este un monument istoric aflat în centrul orașului, în imediata apropiere a Secției de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei Craiova. Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care – spune legenda – ar fi fost găsita într-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. În pronaosul bisericii se afla mormântul poetului Vasile Cârlova (1809-1831).

Prima atestare documentară a bisericii este în 1758, când aceasta a fost deja construită pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Biserica Madona Dudu, având drept hram Adormirea Maicii Domnului, a fost construită în stil brâncovenesc între 1750-1756 din inițiativa lui Constantin Fotescu și Hagi Ion Gheorghe.

În 1913, vechea biserică a fost dărâmată. Datorita izbucnirii Primului Război Mondial, lucrările la biserică au fost sistate, fondurile acesteia mergând spre orfanii și văduvele de război. Lucrările au fost reluate sub îndrumarea arhitecților Ion Trăjănescu și Sterie Becu între 1929-1942.

Parcul Nicolae Romanescu

Parcul Nicolae Romanescu este cel mai mare parc natural din sud-estul Europei și unul dintre cele mai reprezentative monumente de artă peisageră din România.

A fost realizat la inițiativa primarului craiovean Nicolae P. Romanescu (1854-1931), după planurile arhitectului francez Jules Édouard Redont. Proiectul a fost premiat la Expoziția Internațională de la Paris (1900) cu Medalia de Aur, medalie care face parte din patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova.

Construcția parcului a început în anul 1901 și a  fost inaugurat în 1903, în prezenţa Regelui Carol I și a familiei regale. Parcul a fost realizat în stil romantic, o sinteză a arhitecturii şi picturii peisagere.

Suprafața totală a parcului este de peste 96 de hectare și cuprinde, pe lângă plantațiile ornamentale de arbori și arbuști, o întindere de apă de peste 4 ha, formată dintr-o înșiruire de bălți cu nuferi legate între ele prin mici cascade sau traversate de podețe, adăpost pentru multe specii de păsări de apă, pești, broaște țestoase, un lac cu bărci pentru agrement și o insulă pe care se poate ajunge pe 2 poduri.

În cadrul ansamblului amenajat, se disting elementele precum: cursurile de apă lungi de peste 1970 m, aleile pe aproape 27 km lungime, intrarea monumentală, monumentul Romanescu, Casa Bibescu, Chioşcul de Fier, Castelul Fermecat, lacul şi debarcaderul, impresionantul Pod Suspendat, cascadele, Grădina zoologică, Hipodromul, Velodromul, Teatrul de vară şi numeroase statui şi grupuri statuare.

De-a lungul anilor a purtat mai multe nume: Parcul Bibescu (după numele grădinii pe locul căreia a fost construit), Parcul Independenței (în fața intrării principale existând până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial monumentul independenței „Asta-i musica ce-mi place!”, din păcate azi dispărut), Parcul Poporului (până în 1989) și Parcul Nicolae Romanescu.

În 1943, la intrarea principală, a fost ridicat un bust al lui Nicolae Romanescu ca un omagiu adus celui care s-a ocupat îndeaproape de realizarea parcului.

 

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru”

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru” este cea mai veche biserică din orașul Craiova.

Prima menționare documentară a bisericii datează din 11 noiembrie 1645.

De-a lungul anilor, biserica a suferit mai multe stricăciuni, fiind refăcută în 1690, parțial restaurantă în 1699 și reparată în 1723-1724.

La cutremurul din 1838 biserica aproape se prăbușește și, începând cu 1849, biserica se închide din cauza stării avansate de deteriorare.

În 1881 biserica este trecută în rândul monumentelor istorice, în urma demersurilor unor personalități locale.

În 1889, s-a hotărât reconstruirea bisericii, la 12 octombrie fiind pusă piatra de temelie. Restaurarea a fost opera arhitectului francez Lecomte du Noüy.

Prima etapă de refacere a durat între 1890-1893, biserica fiind construită în planul unei cruci grecești. Pictura a fost executată între 1907-1933, de pictorii francezi Émile Memphiot și Bernard Bories. de germanul Gustav Nill, iar catapeteasma de Iosif Keber. Biserica a fost finalizată și sfințită la 26 octombrie 1933. Cu această ocazie s-a fixat în zidul bisericii o placă comemorativă.

În 1939, Biserica Sf. Dumitru a devenit catedrală mitropolitană.

Cutremurul de la 1977 a afectat structura bisericii, fiind necesare lucrări de consolidare.

Între 2006-2008, biserica a fost supusă unor noi lucrări de reparații capitale, conservare și restaurare.

În interiorul catedralei se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, ale Sfinților Serghie și Vah, și ale Sfintei Mucenițe Tatiana.

Muzeul Olteniei – Secția de Științele Naturii

Una dintre cele mai frumoase clădiri istorice din centrul municipiului Craiova este Palatul Ramuri, construit în anul 1920 după planurile arhitectului Constantin Iotzu de constructorii italieni Dalla Barba și Peressutti.

De-a lungul timpului, Palatul a găzduit Editura și Tipografia Ramuri, redacția „Revistei Penale”, Societatea Scriitorilor Olteni, Cercul Medico-farmaceutic, iar astăzi este sediul Secției de Științe ale Naturii a Muzeului Olteniei Craiova.

În perioada 2005-2012 au avut loc modernizarea clădirii și organizarea expozițiilor permanente cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Dolj. Vizitatorii pot admira expoziţiile de bază: Oltenia – Terra fossilis – la parter, Condiţiile fizico-geografice şi ecosistemele Olteniei, precum şi Colecţia de minerale şi roci la etajul I; Universul şi Sistemul nostru Solar la etajul II. La acest din urmă nivel a fost inclus şi un Planetarium care funcţionează pe baza unei tehnologii moderne şi reprezintă un punct de mare atractivitate şi spectaculozitate al muzeului.

Secția de Științele Naturii este dotată cu echipamente – hologramă interactivă, totem interactiv, asistent virtual și masă interactivă – achiziționate în cadrul proiectului ROBG-471 –”Noi destinații în turismul transfrontalier”, co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională în cadrul Programului Interreg V-A România-Bulgaria, Axa Prioritară 2 – O regiune verde, Obiectivul specific: 2.1 Îmbunătățirea utilizării durabile a patrimoniului natural și resurselor și patrimoniului cultural.

Secţia de Științele Naturii dispune de o sală de conferință cu o capacitate de 70 de locuri, dotată cu sistem audio-video și internet wireless.

Anual specialiștii secției organizează conferința internațională „Muzeul și Cercetarea științifică”, la care participă cercetători renumiți din țară și străinătate. În cadrul conferinței sunt organizate excursii tematice la obiective de interes științific, dar și cultural-turistic atât din Oltenia, cât și din Bulgaria.

Universitatea din Craiova

Monumentala clădire a sediului central al Universităţii craiovene, situată în centrul oraşului, pe str. A.I. Cuza nr. 13, a fost construită iniţial pentru a servi drept Palat al Justiţiei. Arhitectul Ion Socolescu a fost cel care a proiectat-o în anul 1890 în stil neoclasic, în spiritul academismului francez.

Pe locul unde este situată  în momentul de faţă clădirea Universităţii a existat în secolul XVIII Mânăstirea Nicolae-Gănescu, ctitorită de Barbu Zătreanu Gănescu. Lăcaşul de cult şi-a pierdut proprietăţile în anul 1863, odată cu secularizarea averilor mânăstireşti, în curtea şi vechile case arhiereşti mutându-și sediul Tribunalul din Craiova. În anul 1884 s-a decis demolarea aşezământului religios şi ridicarea, pe acelaşi amplasament, a unui Palat de Justiţie. Decizia de demolare a bisericii avea să fie pusă în aplicare în anii 1889-1890, când au început şi lucrările la noua clădire. Un rol important în construcţia noului palat l-au jucat Alexandru Marghiloman, Ministru al Lucrărilor Publice, şi prefectul de Dolj, Nicu Economu, finanţatorul lucrărilor.

Forma iniţială a clădirii era de patrulater întretăiat pe mijloc de un corp central. Intrarea principală era dominată de frontonul clasic prevăzut cu un grup statuar reprezentând „Justiţia legată la ochi”, înlăturat după 1948. Corpul central al edificiului cuprinde, dincolo de intrarea cu trei uşi majestuoase, o mare sală, numită în lumea justiţiei „Sala paşilor pierduţi”. Ulterior schimbării destinaţiei clădirii, sub frontonul acesteia a fost amplasat cuvântul “UNIVERSITATEA”, scris cu majuscule în relief. Între anii 1972-1975, clădirea devenită sediu central al Universităţii din anul 1966, a fost extinsă în partea din spate.

Astăzi, în clădirea centrală îşi desfăşoară activitatea şase facultăţi: Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Facultatea de Litere, Facultatea de Ştiinţe, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Facultatea de Horticultură şi cea de Teologie.

În momentul de faţă clădirea Universităţii este una dintre cele mai frumoase din oraş şi un punct de reper în rândul locuitorilor.